Pyrus comunis - Părul

Pyrus comunis

Este un arbore cu frunze căzătoare din familia Rosaceae, care crește până la 10-20 m înălțime și al cărui fruct este para. Trăiește în medie 65 ani, în cazuri excepționale poate ajunge la 400. Are rădăcină lemnoasă și profundă, trunchiul drept, culoare gri cu coaja crăpată, frunze ovale până la 10 cm lungime, cu contur verde închis. Florile sale sunt albe sau roz cu petale de 1,5 cm, iar fructul este comestibil. Creste în clime temperate și ceva umede, rezistă bine la frig dar verile calde și secetoase împiedică fructele să crească. Clima cea mai bună se caracterizează prin ierni cu frig dar cu puține înghețuri primăvara și veri cu temperaturi moderate. Înflorește la 7 °C și rezistă până la -18 °C, dar în plin repausul din iarnă și până la -40 °C. Pere de varǎ.Există o gamă de varietăți adaptate la diferite clime în interiorul zonei temperate și la clime reci din munții tropicali cu media de 13 C° și precipitații medii anuale de 800 -1000 mm. Pyrus communis provine din Europa orientală și Asia Mică. În excavațiile arheologice s-au găsit resturile unui arbore domesticit datând din anul 3000 î.Hr. Romanii au îmbunătățit și răspândit cultivarea. În ziua de azi principalii producători sunt: China, Italia, Statele Unite, Spania, Argentina, Germania, Coreea, Japonia, Turcia și Africa de Sud. Cea mai mare productivitate o are Austria cu 44 tone pe hectar.

Curiozităţile fructelor de păr

1 La inceputul secolului al XVIII-lea, preotul Nicolas Hardenpont, din Belgia, a cultivat un sortiment superior, cu pulpa foarte moale, ce i-a adus perei denumirea de "fruct de unt".

2 Dupa insusirile specifice, perele se clasifica in 3 grupe si anume: superioare, mijlocii si obisnuite.

3 In anul 850 i. Hr., Homer scria, facand referire la pere, ca in gradinile din Alcinous sunt cultivate fructele denumite "darul zeilor".

4 Plinius considera ca perele sunt fructele sperantei, care readuc optimismul si favorizeaza pornirile generoase.

5 Romanii sunt cei care au raspandit perele din Grecia in restul Europei. In secolul al XVIII-lea, parul a fost adus in tarile apusene Franta, Belgia si Anglia, de unde cultura s-a extins in toata Europa.

6 Unele dintre cele mai apreciate soiuri asiatice sunt Ichiban Nashi, Shinsui, Shinsieki si Nijisseki. Soiurile europene populare sunt Bartlett si Comice.

7 La fel ca in cazul marului, feliile de para vor deveni maronii odata ce sunt expuse la aer datorita transformarii fierului continut in oxid de fier si oxid feric. Ca sa le pastrezi culoarea, clateste feliile de pere in apa in care ai adaugat cateva picaturi de suc de lamaie.

8 Calciul, fosforul, potasiul, vitaminele din grupul B din pere au efect sedativ asupra sistemului nervos. Astfel, perele sunt recomandate dupa o zi stresanta, pentru ca ajuta la recapatarea poftei de viata.

9 Zaharurile prezente in pere sunt usor digerabile, fiind indicate pentru persoanele diabetice sau cu probleme la stomac.

10 Perele mai sunt indicate in cosmetica. Mastile din acest fruct sunt folosite in tratamentele antiacneice, au rol astringent, hranitor si revitalizant, ajutand la hidratarea si curatarea fetei.