|
Orkney (Scoţia) |
|
Islanda |
|
America |
De-a lungul
istoriei, acoperisurile de iarba au aparut in acele parti ale lumii unde
materialele de constructii erau limitate. „Acoperisul verde“ este considerat a
fi un fenomen european, case de acest fel intalnindu-se in zonele rurale din
diferite tari europene. În Scotia si Anglia fenomenul pare a avea o mare
amploare, in insulele Orkney (Scotia), acoperisurile verzi datand din anii
3600-2500 i.H. Constructii de acest fel se gasesc si in unele tari scandinave,
regiuni non-europene cum ar fi Islanda si Groenlanda avand o vasta traditie in
acest sens. Unele cercetari arata ca si in Statele Unite s-a adoptat aceasta
solutie pentru acoperisuri, in regiunea Great Plains. In societatea moderna exista o varietate de
materiale de constructii, la indemana oricui, pierzandu-se astfel traditia
utilizarii plantelor vii ca si material de constructie. Cu toate acestea, se remarca un interes tot
mai mare, la nivel global, in sensul utilizarii plantelor vii la constructia
cladirilor urbane moderne. De ce? Datorita incalzirii excesive a zonelor in
care predomina betonul si sticla, si a poluarii masive a marilor aglomerari
urbane. Pe langa aceastea, acoperisurile verzi mentin o termperatura mai
scazuta a cladirilor pe timpul verii, iar adoptarea acestei masuri la scara
larga ar ajuta la izolarea termica, prin reducerea temperaturii la nivelul
intregului oras (este demonstrat ca zonele rurale sunt cu pana la 12 grade mai
racoroase decat zonala urbane, in perioada verii). Noua, dar arhaica solutie
pentru acoperisuri este foarte populara in Europa (10% din acoperisurile plate
din Germania sunt acoperite cu vegetatie si 12% in Elvetia) si a inceput sa-si
faca loc si pe agenda urbana din America de Nord. In Europa exista deja legi ce
reglementeaza activitatea de „inverzire“ a acoperisurilor, unele guverne
introducand taxe pe poluare, astfel ca proprietarii de case nu ezita sa apeleze
la aceasta solutie ecologica. Acoperisul verde este o solutie care are doua
mari calitati : se mareste zona „verde” disponibila si in acelasi timp, prin
absorbirea umiditatii si radiatiilor din aer, protejeaza structura acoperisului
si ajuta la racirea cladirii prin transpiratia plantelor. Ceea ce in final
presupune economii la nivelul solutiilor de racire ale casei/blocului (aer
conditionat). Concomitent, este prelungita si viata structurii acoperisului
prin aceea ca variatiile de temperatura la nivelul acestuia sunt mult mai mici.
Un alt avantaj este izolarea fonica. Prin definitie, acoperisurile verzi sunt
spatii verzi amenajate din structuri artificiale, dar mai complicate decat o
simpla gradina plasata pe acoperis. De regula sunt cultivate plante ce necesita
minimum de atentie si ingrijire, intr-un sistem multistrat ce devine, de fapt,
o continuare a acoperisului. Sistemul include o membrana speciala ce impiedica
patrunderea radacinilor plantelor prin structura acoperisului, un sistem de
scurgere si un mediu de crestere mai usor decat pamantul in care se planteaza
de obicei plantele (format din pietris, rumegus si scoarta de copac). Desi la
prima vedere par extrem de complicat de realizat, acoperisurile verzi au viata
de doua ori mai lunga decat un acoperisurile clasice si presupun costuri reduse
de intretinere, precum si reducerea costurilor cu izolarea termica a cladirii.
Toate acestea pe langa estetica deosebita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu