Metode de aplicare a îngrăşămintelor chimice

Pentru utilizarea eficientă a îngrăşămintelor chimice, modul şi perioada de administrare prezintă o importanţă deosebită. Stabilirea modului corect de administrare a îngrăşămintelor chimice este factorul care determină  eficienţa acestora. Trebuie urmărit ca substanţele nutritive să fie cât mai mult în zona rădăcinilor active ale plantelor.

Perioada de administrare

Perioada de administrare diferă în funcţie de condiţiile pedo-climatice, ca şi de faza de consum maxim al plantei de cultură.

Solul prin caracteristicile sale fizice, chimice şi biologice influenţează în mare măsură perioada de administrare a îngrăşămintelor. În perioada de încolţire al seminţelor este foarte important ca substanţele nutritive să existe în cantităţi suficiente în zona unde apar rădăcinile plantei. Acesta este criteriul principal în stabilirea perioadei optime de administrare a îngrăşămintelor. Deci nu se poate recomanda un calendar standard, totuşi este posibilă stabilirea unor caracteristici generale cu privire la administrarea îngrăşămintelor, avându-se în vedere elementele nutritive de bază.

Îngrăşămintele azotoase sunt foarte active în sol şi pot fi uşor spălate de apele pluviale sau de irigaţii. Pentru a evita pierderile, aceste îngrăşminte se vor administra  în momentul în care este cel mai mult nevoie de ele, în cele mai multe cazuri nu se administrează toată cantitatea de azot în perioada de însămânţări sau de creştere a plantelor, administrarea făcându-se în etape, în anumite perioade de evoluţie a plantelor.

La păioase, odată cu însămânţările se administrează ureea, care prin spălare are pierderi mici în sol.

Înainte de încolţirea seminţei se vor folosi îngrăşăminte pe bază de azotat de amoniu şi calciu (nitrocalcar). În lipsa acestora se poate folosi ureea, mai ales înainte de ploaie.

În România condiţiile pedo-climatice  recomandă folosirea îngrăşămintelor azotoase (chiar şi complexe) în mod fracţionat, jumătate toamna, la pregătirea patului germinativ sau imediat dupa semănat, şi cealaltă jumătate primăvara la pornirea în vegetaţie a plantelor, pe sol liber de zăpadă.

Dacă la plantaţiile cu pomi fructiferi se va observa deficienţă de azot toamna şi înainte de înflorit, se va administra prin pulverizare uree în concentraţie de 0,5-1,0%. Se pot administra îngrăşăminte cu azot în sol, de jur împrejurul pomului, la protecţia coroanei, după care se încorporează în sol cu ajutorul unei greble.

În vii, jumătate din îngrăşămintele azotoase se vor administra în timpul lucrărilor din februarie-martie, iar jumătate sub forma de uree, după prima sapă.

La legume, îngrăşămintele se administrează odată sau de două ori ţinându-se seama de perioada de vegetaţie. Administrarea se face în  două faze, jumătate la 15 zile după plantare, iar restul după legarea rodului, îngrăşământul fiind administrat la circa 10/15 cm distanţă de tulpina plantei şi amestecându-se cu solul. 
În funcţie de perioada de aplicare a îngrăşămintelor, avem 3 variante, şi anume:

• fertilizare înainte de semănat/plantat numită ferilizare de bază
• fertilizarea odată cu semănatul/plantatul
• fertilizare în timpul vegetaţiei

Fertilizare înainte de semănat/plantat

• Se îmbină cu sistemul de lucrare al solului, odată cu arătura adâncă sub brazdă. Îngrăşămintele pot fi încorporate şi cu lucrările dinaintea semănatului, în acest caz se folosesc îngrăşăminte uşor solubile, care vor fi utilizate de plante la începutul pornirii în vegetaţie la culturile anuale (cereale, legume, plante furajere)

Fertilizarea odată cu semănatul/plantatul

• Pentru plantele care se seamănă în rânduri sau în cuiburi, îngrăşămintele se aplică cu semănători speciale care lasă pe acelaşi rând sau cuib seminţele şi îngrăşămintele
• O astfel de fertilizare asigură nutriţia plantelor pe 20/30 zile de la răsărire
• La porumb, una din plantele de cultură care răspunde cel mai bine aplicării îngrăşămintelor chimice, acestea se aplică în 2 faze:
• înainte de semănat sau odată cu semănatul, pe rând, la 5-6 cm lateral de sămânţă şi la 2-3 cm sub aceasta;
• în faza în care planta are 5-7 frunze, tot pe rând, folosind cultivatorul echipat cu dispozitiv de administrat îngrăşăminte

Fertilizare în timpul vegetaţiei

Este denumită şi îngrăşare suplimentară şi are ca scop să completeze nevoile plantelor în elemente nutritive în anumite perioade critice ale nutriţiei acestora.